simfonie, armonie... arta :)

Arta este la fel de naturala pentru om ca si respiratia, la inceputurile existentei noastre ca omenire individul, dupa descoperirea focului, a schitat, prin mijloacele intuite de el, picturi. Acestea au fost prima forma de exprimare artistica, in decursul timpurilor ce au urmat, miilor de ani, omul a creat si alte forme ale artei. In prezent arta sufera o criza de identitate, a devenit o mixtura a tot ce a fost si sincer sa fiu, sunt curios cat va mai dura aceasta ratacire.
Eliminand orice caracteristica a artei si privind cauza aparitiei ei descoperim nevoia, omul a avut nevoie de o hrana pentru suflet, pentru spirit si astfel a creat arta. In acei ani ai inceputurilor arta se contura, crestea si asemeni unui om incerca sa devina un raspuns pentru cei din jur. Anii ce au urmat au aratat clar ca aceasta nevoie a omului oscileaza si are o evolutie ciclica, e de ajuns sa ne uitam in urma si sa vedem cum curentele artistice trec de la ordine la dezordine, de la armonie la lipsa ei, de la sublim la kitch si astfel, cunoscand asta aflam o trasatura interesanta a omului: importanta schimbarii, este de remarcat si socheaza as spune dorinta lui pentru schimbarea in ceva mai prost decat era inainte dar e de remarcat si laudat cand schimbarea este inversa: din mai prost in mai bine.
De fapt, totul in lumea asta este subiectiv si ceea ce eu numesc prost tu poti numi bine dar incerc aici sa imi argumentez ideile si nu sa expun lucruri fara a le conferi spatilitate, profunzime. E de ajuns sa te uiti in istorie si sa observi cum decaderea Imperiului Roman marcheaza inceputul a sute de ani de viata mizerabila, inceputul uitarii a mii de progrese, pur si simplu pentru cateva sute de ani totul a fost o involutie extraordinara daca imi permiti. Abia dupa cateva sute de ani omenirea a dorit din nou sa traiasca la un alt standard si a egalat nivelul de trai al Imperiului Roman dar nu s-a oprit acolo, a adus si ceva in plus si astfel, incet, incet, in decursul a mii de ani marcati de involutii si evolutii am ajuns astazi aici, aici intr-o epoca care dispune de absolut tot, iar daca gresesc si ne lipseste ceva, sunt sigur ca undeva, intr-un laborator, acel ceva ceva se creaza.
Arta este legata de om, este creata de acesta si fara indoiala, uneori, poate evada din incatusarile umane. Sunt multi aceia care au intrebat: “De fapt ce este arta, si cum arata ea?”, raspunsul la aceasta intrebare este atat de vast incat as putea scrie o carte intreaga numai plecand de la aceasta intrebare, lispsit fiind de o astfel de intentie am sa incerc un raspuns mai scurt: arta este o forma de exprimare bidimensionala, tridimensionala, ce isi propune sa ofere scop, placere spirituala si mai mult decat atat, capabila sa ofere nemurirea iar cat despre cum arata ea, ei bine, ea este in jurul nostru pretutindeni asemenea aerului ce il respiri acum. Daca te uiti in jurul tau in clipele acestea ai sa o gasesti pretudindeni, fiecare obiect, fiecare spatiu, fiecare mic lucru ascunde in spatele lui un om sau mai multi oameni preocupati de a crea ceva functional, placut si pe masura celui care va detine acea creatie. Arta lipsita de functionalitate nu este arta sau e posibil sa ma insel cu toate ca asemeni ei, functionalitatea merge la egalitate cu evaluarea frumosului, subiectivitatea din spatele acestor concepte este considerabila.