Tarja Turunen, 25.01.2012...

Am ajuns devreme, inca de la inceperea concertului stiind ca in deschidere o sa cante doua formatii no name. Timpul a trecut si s-a facut aproape de 21:00 si oamenii din staff au inceput sa pregateasca terenul pentru ea. Asemeni unei Printese a Gheturilor, Tarja a inceput concertul asa cum o stim cei care o iubim: calda dar parca rece, ferma, serioasa si extrem de eleganta.., ahh, si sa nu uit, cu o voce superba. Eram aproape de scena dar in lateral si nu aveam o priveliste frontala insa cu toate astea de fiecare data cand se uita in partea mea de sala incercam sa ma fac vazut, ceea ce la 2 m fara 2 ai mei nu e foarte greu..
Dupa o vreme am schimbat locul incercand sa ma apropii mai mult de scena si implicit de ea. Eram fermecat de vocea ei, de ea care era acolo dupa atatia ani in care am vazut-o doar in clipuri si auzit-o in casti/boxe. Catre final a inceput sa dea mana cu toti din sala si a luat-o dintr-un capat in altul al scenei, atat cat ajungea la cei care erau in picioare in fata scenei. Eu eram prea in margine si initial paruse ca a terminat si ca va pleca insa in ultimele acorduri a aruncat o privire catre mine (aici nu glumesc) si asemeni unei persoane care uita ceva a zambit si a venit catre mine, catre marginea aceea indepartata a scenei, s-au strans mai multi evident si printre ei i-am putut strange mana frumoasei Tarja.., un mom cu adevarat magic. Nu am avut rabdare sa astept pana maine sa scriu toate astea. Va las, seara frumoasa.

Hello:)

Sunt munti de clipe de cand nu am mai scris si am trecut prin tot felul de lucruri, momente frumoase, momente mai putin frumoase, in fine, ideea e ca mi-a revenit pofta de a scrie si sincer am hotarat sa ma leg un pic de trendul acesta nou legat de tablet pc-uri.
Dupa Ipad am avut Galaxy Tab sau HP Slate nici nu stiu exact, ideea e ca dupa Ipad imediat hop top au venit si restul, nimic rau pana aici, e normal ca firmele mari sa concureze insa ce ma irita cu adevarat este pasiunea unora de a argumenta o firma pt care o au o anumita afinitate. Ma enerveaza la modul in care ii aud: "X e cel mai bun...", iar asta cu e cel mai bun e de mult expirata pentru ca hai sa o recunoastem, nu exista cel mai bun.., cel mai bun e ceva in genul, asta imi place mie, cel mai bun se refera la ceva ce nu pica, ce e accesibil etc insa cam atat, tot ce depaseste e subiectiv.
Eu unul sincer agreez mai mult Galaxy Tab si argumentul meu este simplu: ce pot face cu un Ipad fara flash si un HP Slate care nici macar nu il pot gasi in Romania?. Sunt iritat de absurdul unor situatii si idiotenia unora dar ma opresc aici, sper ca ideea e prinsa :). Seara frumoasa pt toti

secunde atemporale

As fi vrut sa te am acolo, animalul din mine se zvarcolea si dorea sa simta gustul dulce al vanatului in continuare. Intre buzele noastre era razboi, un razboi numit sarut. A venit natural, salbatic, esoteric.
Sunt constient ca istoria are elementele ei majore prin care a fost schimbata, genul razboaie, conducatori etc dar pentru mine, acum, asta este irelevant, stau acum aici si imi dau seama ca pentru istoria vietii mele un sarut ca cel de acum cateva ore marcheaza schimbari majore… ma simt infim, te doresc atat de mult, vreau sa mi-o trag cu tine si sa te fac sa gemi, sa tipi de placere, vreau sa eliberez bestia avida de sex ce zace in tine. Cu toate astea, dupa ore de astfel de placere sunt mai mult ca sigur ca as dori sa te strang tare in brate si sa iti simt inima cum bate langa a mea.
Simplu, tantric, animalic.., in toate modurile cu putinta, te doresc pentru o viata, pentru o eternitate, esti o provocare, esti parte din mine.

eternity...

In dimineata aceasta am lasat deoparte toate aerele acestui oras si am privit adanc in profunzimea vietii desfasurate in societatea moderna. Nu stiu de ce dar am vazut un aport infricosator de rau, de prefacatorie si poate ce ma sperie cel mai tare este faptul ca iubirea dispare cu fiecare zi, clipa, secunda ce tocmai.. da, a trecut.
Oare cat conteaza cu cine te-ai culcat azi-noapte daca acum nu ai pe cine sa strangi de mana?, oare cat conteaza sa alergi atat de disperat dupa lucruri fizice cand singurul gol din tine este in suflet?. Ma uit in fiecare zi in jur si peisajul ce se contureaza este respingator cu adevarat, oameni ce trec pe alta directie sexuala din cine stie ce motive, oameni care sunt frustrati si nemultumiti pentru ca, cine poate stii, aseara/azi-noapte nu au facut sex. Dar dincolo de orice, aspectul cel mai crud in aceasta ecuatie este, as spune, substituirea ideii de iubire cu sexul.
Iubirea nu a fost, nu este si nici nu va fi sex, de fapt, sexul are de-a face cu iubirea atat de formal incat nici nu il putem introduce in categoria exprimata de cuvantul iubire. Ne fortam corpurile la maxim, nu mai stiu in cati sa o facem, cum sa o facem si ce jucarii sa ne mai cumparam, suntem disperati dupa experiente noi insa nu luam nici macar o secunda in calcul idea ca am putea domoli ritmul, am putea sa ne intoarcem la suflet, am putea sa transcedem de la placeri fizice la placeri spirituale.
Imagineaza-ti asta: un sarut atat de senzual, atat de incarcat in iubire incat nu mai lasa loc de o continuare, sau: o partida de dragoste, dar nu sex, ci dragoste, pura, inocenta, la modul in care te pierzi complet in celalalt si lasi placerea sa vina de la sine. As fi tentat sa spun tantric dar nu stiu ce inteles are acest cuvant pentru multi dintre voi.
E oare asa greu sa fim fericiti?, gandesc absurd cand spun ca viteza cu care traim acum ne dauneaza pe toate planurile?. Si sa lasam sexul, dragostea sau in fine, tot acest plan fizic, hai sa ne uitam si la alte aspecte.

M is for Michael

Intr-o lume atat de falsa, intr-o lume in care iluziile sunt adunate intr-un amalgam numit realitate gasim o persoana, un mit ce a reusit sa aduca o raza de lumina. Prin cariera sa a patruns prin vastele straturi de masti ale societatii si a daruit ceva atat de inocent, atat de pur incat, putem spune, fara indoiala, ca muzica sa este singurul lucru real intr-o lume a minciunilor.

S-a daruit pe sine complet, a stat in fata noastra complet "dezbracat", fara nici un gand rau intentionat, fara nici o pornire negativa, fara sa stie ce inseamna sa faci rau, sa profiti, sa minti. Am incercat sa imi spun in repetate randuri ca el este (si refuz sa spun "a fost") un om dar in final mi-am spus: "Pe cine mint?", M nu a fost un om, personal nu pot gandi toata munca sa in aportul unui efort omenesc, adica imi este imposibil sa concep ca acest om a facut toate acele videoclipuri, a scris acele piese asa cum in mod normal se fac, eu nu il pot vedea pe M facand ceva obisnuit, a atins nivelul acela de perfectiune incat toate activitatile necesare atingerii ei par ireale.

A daruit fiecaruia din noi zambete, lacrimi si dincolo de orice, speranta. Pot indrazni sa spun ca muzica contemporana a inceput si s-a incheiat cu M, tot ce auzim astazi sunt incercari jalnice de a crea ceva nou dar cum naiba sa creezi ceva nou cand copiezi altceva?. Refuz sa cred ca e mort si am sa fac asta intreaga mea viata, M nu are cum sa dispara, in inima mea el traieste, este complet sanatos, danseaza Moonwalk in fiecare zi. Si oricat de mult as spune ca imi place M, nu ma pot declara un fan complet si nimeni nu poate face asta, pentru creatia sa nu exista fani, pentru tot ce a facut nu exista minte umana capabila sa il inteleaga oomplet.

Si iata prezentul, a murit aud spunandu-se peste tot dar oare de ce si cine mama naibii a indraznit sa il omoare?, noi suntem ucigasii, tu esti ucigasul, toti aceia insetati de a stii c face M, de a stii unde naiba a fost si cu cine s-a culcat si aberatia suprema: ce copil a molestat. Dar nu putea fi altfel, nu avea cum sa fie altfel, arta cere sacrificii si de cele mai multe ori cere ceva ce multi nu pot intelege, cere moarte si asta nu e deloc ceva rau, este raspunsul firesc a ceva ce a atins asemenea cote incat trebuie sa treaca in alta forma pentru a continua.

Pentru mine, arta si implicit M reprezinta iubirea ce nu va parasi, reprezinta realul, adevarul suprem intr-o lume a falsului. M is for Michael, no doubt.

despre singuratate, sex si cacaturi de genul

E din ce in ce mai evident faptul ca, oricat am dori, nu putem trece peste lucruri ce isi gasesc originea in propria noastra fiinta. Indiferent de teoriile elaborate pe care le avem in noi viata de zi cu zi se manifesta cu totul atfel si asta pentru ca viata are impedimentele ei, are greutatie ei, are tot amalgamul acela deplin necesar pentru a se asigura ca nimeni nu scapa decat un procent atat de mic din intreaga umanitate.

Orice am face totul se reduce la singuratate si oricat am invoca teorii, carti etc care sa spuna altceva, acesta este, in esenta, purul adevar, suntem fiinte singure si vom ramane astfel. Legam prietenii, iubiri etc si facem toate astea din disperarea crunta de a scapa de ceea ce este evident, dar nu reusim pentru ca la final, atat prieteniile, cat si iubirile, se reduc la un singur mare conflict care fac lucrurile sa continue pe drumuri separate. Iubim enorm partenerii de langa noi dar e doar o problema de timp pana cand anumite certuri ne fac sa realizam ca de fapt nu le suportam prezenta, ajungem sa vrem sa fim lasati in pace, sa fim singuri, astfel intorcandu-ne la ceea ce a fost de la bun inceput.

Si culmea, facem asta doar pentru a reusi sa o luam de la capat cu alta persoana si facem asta iar si iar in speranta ca ceva se va schimba. As vrea sa iti spun ca se va schimba dar te rog, nu ma injura si pe mine, eu stiu ca nimic nu se va schimba decat circumstantele, atat. Da, adori sa fi in prezenta sa, amuzamentul si feul de a fi te fascineaza dar pana si asta se va duce, totul e trecator si poti arunca blestematul asta de articol dar ai putea la fel de bine sa il citesti pana la capat.

Ideea e simpla, esti singur, cu cat vei accepta mai repede asta cu atat vei dobandi un oarecare echilibru in gandire. Si fetelor, nu va mai amagiti cu acei prieteni atat de buni care sunt acolo cand doriti asta, sunt acolo dintr-un singur motiv, unul singur si anume acela ca poate veti fi atat de deprimate incat sa va culcati cu ei.

Din nou, alt adevar greu de digerat este acela ca totul se invarte in jurul sexului si chiar de dragostea exista, ea incepe mereu cu carnalul, nevoia animalica, sexul. Evitam lucrurile astea si incercam sa nu ne gandim la ele, incercam sa le mascam prin teorii elaborate si suntem in stare si lasam de multe ori cateva momente sa ne demonstreze contrariul si nu trece mult, realizam ca am gresit. Sa citesti acest articol nu iti ia mult si da, ai dreptate sa crezi ca si ce spun eu aici ar putea fi gresit dar bine, fie ca tine, insa te rog, cand ai sa te mai regasesti in starile descrise de mine mai sus, sa iti aduci aminte de aceste randuri, ai sa vezi ca in timp ai sa imi dai dreptate si sincer iti spun, imi pare rau prietene dar acestia suntem, acesta esti si oricat am dori sa fie altfel, nu se poate, da vina pe ADN, da vina pe maimute, pe Dumnezeu.. pe cine mai vrei tu, asta e adevarul si cu asta basta, impacate cu el sau daca nu, suferinta usoara iti doresc.

Eu sau eu?

Accese de furie, stres acumululat, haos, pe scurt: ultimele cateva zile din viata mea. Numaratoarea inversa a inceput iar momentul decisiv se apropie cu repeziciune, si cum asta nu ar fi de ajuns, am parte de "spectacole" in urma carora ar fi greu sa mai fiu ok. Este o lupta psihica continua, este un razboi ce se petrece intre mine si restul lumii si daca ar fi doar asta ar fi ok insa este cu atat mai dureros cand prietenii de ani se prabusesc din motive prostesti, interpretari gresite etc.
Jignirile nu au incetat sa vina, cuvintele urate au curs ca debitul apei Niagara si dupa toata expunerea asta in "poligonul de trageri" ma regasesc acum intr-o liniste iritanta as spune, o liniste in care imi este imposibil, oricat de mult as vrea, sa nu ma las afectat de tot ce mi s-a spus. Si ce ma sperie poate cel mai tare este faptul ca toate cele descrise mai sus imi influenteaza puternic personalitatea, imi este teribil de greu sa mai fiu eu in conditiile acestea, sufletul meu este agitat si fiinta mea nu isi gaseste pacea.
Am ajuns sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa imi spun: "Azi voi fi eu", iar la capatul zilei observ ca totul a fost un lung sir de incercari esuate. Nici nu mai stiu, ma gandesc la acel eu bazandu-ma pe o oarecare imagine din trecut. Am nevoie de timp pentru a inchide rani si pentru a afla cine sunt eu, pentru ca pana una alta, acest eu pe care il tot arat lumii este nimic altceva decat un produs rezidual al starii mele interioare alimentata de "razboaiele" din ultima vreme.
Si culmea, mi se cere mult, mi se cere sa fiu ceea ce eram cu toate ca, e mai mult decat clar, ceea ce eram nu mai pot fi, trebuie sa ies din aceasta perioada aparent negativa si sa ma ambitionez sa o transform in evolutie, sa ma ambitionez sa raspund fiecarei frustrari de acum, sa fac in asa fel incat sa transform totul modelandu-ma astfel incat sa redevin eu.
E dificil dar nu imi aduc aminte ca viata mea, pana in punctul actual, sa fi fost altfel. O foarte buna prietena imi spunea ca fericirea este insasi calea si nu destinatia, asa cum obisnuim sa credem. De fapt: nici o stare nu se afla la final, de cele mai multe ori "pasim" pe ea.