In dimineata aceasta am lasat deoparte toate aerele acestui oras si am privit adanc in profunzimea vietii desfasurate in societatea moderna. Nu stiu de ce dar am vazut un aport infricosator de rau, de prefacatorie si poate ce ma sperie cel mai tare este faptul ca iubirea dispare cu fiecare zi, clipa, secunda ce tocmai.. da, a trecut.
Oare cat conteaza cu cine te-ai culcat azi-noapte daca acum nu ai pe cine sa strangi de mana?, oare cat conteaza sa alergi atat de disperat dupa lucruri fizice cand singurul gol din tine este in suflet?. Ma uit in fiecare zi in jur si peisajul ce se contureaza este respingator cu adevarat, oameni ce trec pe alta directie sexuala din cine stie ce motive, oameni care sunt frustrati si nemultumiti pentru ca, cine poate stii, aseara/azi-noapte nu au facut sex. Dar dincolo de orice, aspectul cel mai crud in aceasta ecuatie este, as spune, substituirea ideii de iubire cu sexul.
Iubirea nu a fost, nu este si nici nu va fi sex, de fapt, sexul are de-a face cu iubirea atat de formal incat nici nu il putem introduce in categoria exprimata de cuvantul iubire. Ne fortam corpurile la maxim, nu mai stiu in cati sa o facem, cum sa o facem si ce jucarii sa ne mai cumparam, suntem disperati dupa experiente noi insa nu luam nici macar o secunda in calcul idea ca am putea domoli ritmul, am putea sa ne intoarcem la suflet, am putea sa transcedem de la placeri fizice la placeri spirituale.
Imagineaza-ti asta: un sarut atat de senzual, atat de incarcat in iubire incat nu mai lasa loc de o continuare, sau: o partida de dragoste, dar nu sex, ci dragoste, pura, inocenta, la modul in care te pierzi complet in celalalt si lasi placerea sa vina de la sine. As fi tentat sa spun tantric dar nu stiu ce inteles are acest cuvant pentru multi dintre voi.
E oare asa greu sa fim fericiti?, gandesc absurd cand spun ca viteza cu care traim acum ne dauneaza pe toate planurile?. Si sa lasam sexul, dragostea sau in fine, tot acest plan fizic, hai sa ne uitam si la alte aspecte.
